Imprimă această pagină

Corul Byzantion, în concert la mănăstirea ortodoxă Vilar din Franța

Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

vilar 2013 siteSăptămâna trecută, o parte din membrii corului Byzantion a participat în cadrul celei de-a XX-a ediții a Festivalului Internațional Liric și Medieval de la mănăstirea ortodoxă Vilar, situată în sudul Franței, în zona munților Pirinei, la doar câțiva kilometri de granița cu Spania.

Așezământul de la Vilar emoționează, în primul rând, prin importanța istorică a locului, prin vestigiile ce stau mărturie a peste 1300 de ani de viețuire a unei comunități monahale în această zonă montană și prin parscursul istoric pe care l-a urmat, până să ajungă, prin voia lui Dumnezeu, locaș ortodox. În anul 1083, un număr de canonici augustini au fondat această așezare pe ruinele unei alte biserici ce fusese construită pe locul actual, încă din anul 710. Augustinii aveau să locuiască aici până în 1535, an după care complexul monahal este părăsit și transformat, după revoluția franceză, în grajd de animale. Abia în 1993, noii proprietari vor renova biserica și clădirile aferente, urmând, mai apoi, să pornească în căutarea unor rugători dornici să redea viață slujbelor stinse de secole, ale căror ecouri le sugerează frescele rămase pe absida principală a altarului. Astfel, lucrarea lui Dumnezeu a făcut ca moștenitori ai acestui tezaur cu rădăcini străvechi încă din Biserica Primară, să fie o obște ortodoxă rânduită, prin dorința donatorilor, nu doar să reînvie viața liturgică de la Vilar, dar să ducă mai departe, an de an, tradiția organizării festivalului.

În acest context au fost invitați și membrii corului Byzantion, pentru a susține un concert de muzică bizantină în fața publicului format, ca în fiecare an, din localnici francezi, dar și din turiști veniți la poalele munților Alberi, pentru vacanțe. Ocazia concertării în fața unui public cultivat, receptiv, deschis spre nou dar, în același timp, mult prea neobișnuit cu sonoritățile monodiei bizantine a constituit, fără îndoială, o provocare în alegerea unui repertoriu „atractiv” și, totodată, autentic.

După săvârșirea slujbelor Vecerniei și a Sfintei Liturghii, în cadrul cărora corul Byzantion a avut bucuria de a participa prin răspunsurile de la strană, a fost organizat, în aceeași biserică ce se remarcă prin acustica de excepție, concertul de muzică bizantină, în prezența unui public numeros. A fost abordat un repertoriu divers, care a urmărit, în primul rând, parcurgerea unui traseu istoric al artei psaltice de tradiție milenară, prin interpretarea unor piese reprezentative pentru diferitele perioade de dezvoltare imnografică sau muzicală.

Astfel, concertul a debutat cu sonorități ce trimit ascultătorul înspre zorii creștinismului, în secolul al III-lea, prin imnul creștin închinat Sfintei Treimi, descoperit pe un papirus, în Egipt; după aceasta, a fost interpretată o piesă existentă în unul din manuscrisele din Biblioteca Academiei Române, pe versurile binecunoscutului imn Te Deum laudamus ale episcopului get Nikita din Remesiana. Trecerea de la un stil la altul, de la o perioadă la alta a fost evidentă și prin interpretarea unui prochimen și a unui psalm din repertoriul paleoromaic (secolele VII – XIII, sudul Italiei), după modelul de interpretare a notației neumatice oferit de ansamblul Organum (Paris, dirijor Marcel Pérès) în colaborare cu Lykourgos Angelopoulos. Traseul repertorial a oferit publicului ipostaze melodice ale tradițiilor de secole XII – XIV din tipiconul asmatic, prin fragmente din Slujba celor trei tineri din Babilon, dar și mărturii ale imnografiei românești de secol XIV, prin interpretarea mărimurilor închinate Sfintei icoane „Prodromița”, de la a cărei pictare minunată în orașul Iași se împlinesc 150 de ani.

Nu au lipsit din programul propus spre audiție și piese psaltice interpretate în limba franceză, spre încântarea ascultătorilor, dar și în limba greacă sau slavonă. Succesiunea de versiuni în limbi diferite a reprezentat pentru toți cei prezenți o dovadă în plus a caracterului universal al monodiei de sorginte bizantină, dincolo de apartenența națională a Bizanțului muzical.

După un repertoriu complex, divers prin multitudinea de tematici abordate, concertul s-a finalizat cu binecunoscutul și mult îndrăgitul chinonic duminical Lăudați pre Domnul din ceruri, în plagalul glasului I, compus de Sfântul Ioan Cucuzel, maistor bizantin și călugăr athonit deopotrivă.

O dată cu această minunată experiență, întoarcem încă o filă din jurnalul călătoriilor dedicate apostolatului psaltic căruia ne dedicăm. Nu putem să nu aducem aminte de excepționala ospitalitate a obștei românești de la mănăstirea Vilar, de bucuria sinceră a acestor români departe de țară, dar atât de lipiți cu sufletul de rugăciunea exprimată prin monodia psaltică.

Mesajul acestei experiențe artistice și duhovnicești ar fi trunchiat dacă nu am semnala faptul că în contextul unei oferte debordante de colaborări în cadrul unor diverse evenimente de muzică sacră din Europa, festivaluri precum cel de la Vilar rămâne, din păcate, una din rarele manifestări artistice oficiale ortodoxe care pot potența tezaurul cultural românesc.

Link-uri utile: http://www.prieureduvilar.free.fr/Festival-Vilar.html

Adrian Sîrbu